Sursă: arhiva personală a fiului artistului, Mircea Budică.
„Ideea monumentalului, a portretului grav care să impresioneze prin mijloace picturale, mă invita la portretistica spre care tindeam şi care îmi permitea să descopăr în expresii, în fizionomii, taine ascunse, nebăgate în seamă.“ (Corneliu Baba)
De curând, conducerea Colegiului Național „Carol I“ din Craiova a anunțat demararea lucrărilor de restaurare interioară a picturilor care sunt inserate în pereții câtorva din culoarelor acestei instituții. Ca orice iubitor de frumos care crede în expertiza resturatorilor, dar care știe că de multe ori aceste lucrări pot fi executate superficial în România, vreau să atrag prin acest articol atenția celor care urmează să fie implicați în coordonarea și executarea proiectului de restaurare.
De ce?
În primul rând pentru că sunt legat sufletește și spiritual de aceste picturi. Ceea ce mă leagă de ele este memoria tatălui meu, Dumitru Budică, care a pictat 18 dintre medalioanele care se regăsesc pe două dintre culoarele colegiului. Despre acest artist cunoscut în a doua jumătate a secolului XX atât în Craiova, cât și la nivel național și uitat în prezent, am să spun mai multe în paragrafele care vor urma din două motive simple: (1) a fost un artist complet, atins de geniu, lucru remarcat chiar de maestrul său, Corneliu Baba și (2) și-a dedicat viața picturii monumentale, punându-și amprenta pe mai multe lăcașuri de cult și instituții educaționale din Oltenia și din alte regiuni ale țării.
Sursă: idem.
În al doilea rând, pentru că vreau ca arta să rămână artă, pe cât de „neatinsă“ posibil, indiferent că artistul din spatele ei este tatăl meu sau orice alt pictor talentat. Patrimoniul artistic poate fi păstrat doar prin înțelegerea profundă a ceea ce a fost, a ceea ce este, dar mai ales a ceea ce poate fi în viitor o creație artistică. În teoria capodoperei, Mihail Dragomirescu, continuând în spiritul operelor lui Titu Maiorescu, vorbea despre o autonomie a esteticului care poate transcende timpul și spațiul, producând reverberații în cultura națională. Acest aspect se reflectă cu desăvârșire și în pictură: „ideea despre dreptul creaţiei estetice de a fi preţuită în ea însăşi“. Cu alte cuvinte, vreau ca relativismul specific erei progresiste pe care o traversăm și lipsa atenției la detalii să nu deterioreze mai mult decât a făcut-o deja memoria unui artist, unui profesor, în ultimă instanță, a unui om care a trăit prin creațiile sale.
Amprenta artistică e cel mai important lucru care trebuie păstrat în urma unei lucrări de restaurare. Astfel, se impune de la început cunoașterea unor elemente fundamentale:
a. Care este diferența dintre restaurare și reconstrucție?
b. Ce înseamnă, de fapt, „amprenta artistică“?
Răspunsul la prima întrebare pe cât de simplu pare din punct de vedere lingvistic, pe atât de complex este în momentul în care avem în vedere efectele pe care o reconstrucție și/sau o restaurare le presupun. Restaurarea presupune conservarea maximă a unei opere, în vreme ce reconstrucția vizează edificarea unei noi opere care doar amintește originalul. Necunoașterea diferențelor poate pune în pericol operele care s-au mai păstrat. Ori, în cazul lucrărilor care vor începe la Colegiul Național „Carol I“, îmi doresc și voi face tot posibilul să aibă loc o restaurare, nu o reconstrucție. Iar acest lucru poate fi realizat doar de către arhitecți restauratori profesioniști, nu de către alte persoane care vor să se califice la locul de muncă.
Amprenta artistică face referire la personalitatea artistului, în cazul de față la personalitatea pictorului Dumitru Budică. Acest termen este cel mai bine exemplificat în contemporan de către Ioan Sbârciu, pictor şi profesor al artiştilor din „Şcoala de la Cluj” care spune că: „În artă, e esenţial să fii tu însuţi şi să ai o amprentă personală”. Cu alte cuvinte, când vezi arta trebuie să fii capabil să recunoști omul din spate pe baza unei note distinctive, inconfundabile.
Ei bine, care este amprenta artistică a lui Dumitru Budică?
Dumitru Budică (1938-1997) s-a născut în comuna Iancu Jianu, satul Dobriceni, județul Olt. A fost numit profesor în cadrul Colegiului Popular „Nicolae Bălcescu” (actualul „Carol I”[1]) în 1965, venind cu numire pe acest post direct de pe băncile facultății. A absolvit Institutul de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din București la clasa maestrului Corneliu Baba, fiind lider de promoție. A predat timp de 14 ani la Colegiul Nicolae Bălcescu din Craiova, perioadă în care a cunoscut o efervescență artistică specifică vârstei tinereții.
În colegiul craiovean sunt 18 medalioane cu oameni de seamă ai societății românești care au aboslvit această instituție prestigioasă. Toate aceste opere au fost pictate de Dumitru Budică. Ca poziționare, 9 dintre acestea se află în prima aripă a colegiului, mai exact la intrarea principală a profesorilor, lucrările fiind efectuate pe baza tehnicii „tempera grasă”. Următoarele 9 medalioane se află în aripa a doua a colegiului, adică aripa dinspre intrarea elevilor, iar ca tehnică de lucru putem vorbi despre „ceracolor” sau tehnica pastel. Acesta a proiectat și exacutat tot ceea ce înseamnă parte decorativă.
Sursă: idem.
În ceea ce privește pictura monumentală religioasă, Dumitru Budică a pictat multiple biserici, inclusiv catedrala „Sfântul Dumitru” din Craiova. Catedrala a fost renovată de către el, pictând, practic, din nou cele trei turle după cutremurul din 1977[2].
Acestea fiind spuse, închei articolul menționând o dată în plus că îmi doresc ca arta să rămână vie prin artistul său și artistul prin arta sa, adică picturile de pe pereții culoarelor din Colegiul Național „Carol I” realizate de către Dumitru Budică să fie restaurate de oameni profesioniști și de bună-credință pentru ca amprenta sa artistică să poată trece mai departe granițele timpului.
Sursă: arhiva personală a fiului artistului, Mircea Budică.
Note:
[1] - În 1948, cu ocazia centenarului revoluției pașoptiste, liceul primește numele de Colegiul Popular „Nicolae Bălcescu”, dar în 1997 va reveni la vechiul nume „Carol I”, ce se păstrează până astăzi. De altfel, ambele personalități istorice sunt considerate mentori spirituali ai Colegiului din Craiova.
[2] - Cutremurul din 1977 a fost un cutremur puternic care s-a produs la ora 21:22:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României, înregistrând multiple replici. A avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde. În urma cutremurlui au murit 1.570 de oameni, din care 1.391 numai în București.
Acest articol a fost scris și stilizat sub îndrumarea lui Alexandru Marin, scriitor, antreprenor și iubitor de artă. Mai multe informații despre acesta pot fi găsite la următorul link: https://bit.ly/3c8HVMt.
P.S.
Articolul de față este primul dintr-o serie de articole prin care vom încerca să readucem în prim-plan un artist uitat mult prea devreme, pe Dumitru Budică. Totodată, în următoarele luni, o echipă de proiect coordonată de fiul artistului, Mircea Budică și Alexandru Marin, va începe lucrul la biografia pictorului monumentalist și la un album de artă prin care se va încerca reconstituirea itinerariului său artistic.
Mai multe informații despre statusul proiectului și viața pictorului Dumitru Budică, pot fi regăsite pe paginile de Facebook și Instagram ale artistului:
Instagram: https://www.instagram.com/dumitru.budica/
Cei care vor să susțină cu donații proiectul, ne pot contacta la următorul număr de telefon: 0761.055.856
Timeline-ul proiectului
Martie 2021: Relizare pagini de social media, blog și dezvoltarea identității online a artistului.
Aprilie-Octombrie 2021: colectare date biografice (imagini, picturi, informații etc.) despre artist alături de o echipă de proiect formată din scriitori și experți în domeniul artei, patrimoniului și restaurării atât din țară, cât și din afară (Belgia).
Noiembrie-Decembrie 2021: Finalizare manuscris biografie (conținut vizual și textual).
Ianuarie-Febraurie 2022: Publicare album de artă și biografie. Va fi un proiect 2 în 1 inedit.
Martie 2022: Creare site web biografic și expunere album de artă.
Aprilie 2022: Creare pagină de Wikipedia.
Mai 2022: Lansare album la Teatrul Național din Craiova.
Comments