Cele 5 „simțuri“ din training

Sursă: https://bit.ly/3gb6XLz

---

În bucătăria fusion, pe lângă faptul că încearcă să combine elemente din diverse culturi, bucătarii fac tot posibilul pentru a stimula cât mai multe din cele 5 simțuri de bază: văz, miros, gust, auz și tactil, uneori chiar și sensibilitatea propioceprivă, adică simțul spațiului.

Într-un proces de învățare complex, cum este trainingul, un facilitator ar trebui să aibă același deziderat, și anume să-și stimuleze cât mai mulț și cât mai divers audiența. Dar un facilitator nu este un bucătar, nu-i așa? Prin urmare, despre ce fel de simțuri vorbim aici? Care sunt simțurile pe care un trainer ar trebui să și le dezvolte și pe care le poate dezvolta la rândul său oamenilor cu care lucrează?

Deși foarte puțini formatori știu asta, trainingul poate fi privit și ca o practică spirituală. Am înțeles acest lucru după ce am văzut un documentar despre o călugăriță budistă din Coreea de Sud pe nume Jeon Kwan. Astfel, dacă privim trainingul ca pe o orchestră bine armonizată, în care energiile sunt aliniate și nu există practic ideea de efort sau orgoliu (ego training), atunci vom putea avea o perspectivă mult mai amplă despre acest proces încă neexploatat la adevărata lui potențialitate.

Cu alte cuvinte, cele 5 simțuri de bază din training sunt:

1. corp;

2. percepție;

3. sentiment (emoție);

4. conștiință;

5. intenție.

Un trainer naturalist, adică cel care caută să suprapună armonia și echilibrul din natură și ansamblul ei pluridisciplinar peste un training propriu-zis, va putea lucra cu ușurință pentru a stimula cele 5 nivele/simțuri. Rezultatul? De neimaginat.